Artistul născut la data de 24 mai 1937 într-o familie muncitoare, și-a descoperit dragostea pentru muzică încă de când era copil. Micului artist îi plăcea să cânte cocoțat într-un copac, acolo unde credea că putea atrage atenția întregii lumi. A cântat în corul bisericii, la Denii și la Prohod. De altfel, avea și de unde să moștenească talentul. Tatăl său avea o voce deosebită, potrivit Antena 3.

După ce a terminat școala elementară în Siriu, Benone Sinulescu a devenit solistul școlii din Pleșcoi, precum și dirijorul corului. La vârsta de 12 sau 13 ani, știa deja pe de rost melodii cântate de Maria Tănase, Ioana Radu, Maria Lătărețu și Ion Luican. Tot elev fiind, la Școala Medii Tehnice din Buzău, a început să cânte la stația de amplificare a orașului, iar unul dintre primele melodii pe care le-a interpretat a fost ”De la moară până la gară” a Ioanei Radu.

Prin Decretul nr. 1122 din 19 decembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, artistului Benone Sinulescu i s-a acordat Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a „pentru merite deosebite și îndelungată activitate artistică”.

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Benone Sinulescu la 29 noiembrie 2002 Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”. El i-a conferit la 7 februarie 2004 și Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.