Educaţia estetică reprezintă activitatea de formare-dezvoltare a personalităţii umane, proiectată şi realizată prin receptarea, evaluarea şi crearea frumosului existent în natură, societate, artă.

Viaţa cotidiană stă, într-o mare măsură, sub zodia esteticului. Ne întâlnim la tot pasul cu obiecte, activităţi ce poartă pecetea lui. Contactul cu operele de artă, designul vestimentar sau al bunurilor de consum, arhitectura sau spaţiul ambiental, o parte din activităţile noastre, participarea la ceremoniile cele mai diverse impun o pregătire atentă pentru a înţelege valorile estetice. Nu în zadar se vorbeşte despre o artă a învăţării şi educaţiei, de educator-artist, de scenariul şi rol didactic, unde autorul-profesor îşi „joacăâ€? un rol bine definit.

Existenţa umană în toate determinările ei ar trebui să se conducă şi după legile frumosului, ale armoniei, într-un cuvânt după legile esteticului.

Limbajul, frumuseţea şi tonalitatea lui face diferenţa între ceea ce suntem şi ceea ce vrem să fim. Felul cum vorbim este oglinda educaţiei pe care o primim încă din frageda copilărie.

Se spune că ,,vorba dulce, mult aduce� şi pe bună măsură. Cuvintele frumoase şi bine alese pot să deschidă uşi ferecate, şi cu ajutorul cuvintelor magice poţi să atingi orizonturi nebănuite.

(Educator Lavric Camelia)