Drag prieten al binelui,

Te rog, oprește-te o clipă. Nu trece mai departe. Astăzi vreau să-ți vorbesc despre Sara.

Sara are doar 14 ani. La vârsta ei, ar fi trebuit să-și facă planuri pentru vacanță, să râdă cu prietenele, să viseze la liceu, la haine, la muzică, la viața care abia începe. Dar în februarie, copilăria ei s-a frânt într-un diagnostic greu de rostit: osteosarcom. Cancer osos. O boală cumplită. O boală care nu așteaptă. O boală care nu se oprește doar pentru că în fața ei se află un copil. La Sara, cancerul a mers deja mai departe. I-au apărut metastaze la plămâni.

A avut nevoie de drenaj, de zile întregi la terapie intensivă, de chimioterapie, de intervenții, de dureri pe care niciun copil nu ar trebui să le cunoască vreodată. Iar lângă ea, zi și noapte, a stat mama ei. Mama care nu a mai plecat din salon. Mama care i-a ținut mâna la fiecare puncție, la fiecare perfuzie, la fiecare noapte de teamă. Mama care a trebuit să-i tundă părul cu mâinile ei, în timp ce probabil și-ar fi dorit să poată lua ea toată boala asupra ei. Această mamă este singură.

A vândut tot ce se putea vinde. A dat tot ce se putea da. Nu mai are nimic în afară de copilul ei, de credință și de speranța că oamenii buni nu vor lăsa o fetiță să piardă lupta doar pentru că banii nu s-au strâns la timp. Pentru Sara există acum o șansă. O operație în străinătate, deja programată, care poate opri boala. Costul este de 78.000 de euro.

​​​​​Dar, mai presus de bani, Sara are nevoie de timp. Iar timpul nu are milă. Dacă suma nu se strânge la vreme, programarea se pierde. Iar pentru un copil cu cancer agresiv, o programare pierdută nu înseamnă doar o amânare. Înseamnă o ușă care se închide. Înseamnă zile pierdute. Înseamnă boală care înaintează.

De aceea îți spun din suflet: și 5 lei contează. Nu există donație prea mică atunci când ea vine din inimă. Sumele mari se strâng din mii de gesturi mici. Din oameni care aleg să nu plece. Din oameni care spun: „Nu pot face totul, dar pot face ceva.”

Eu nu pot salva singur viața Sarei. Nici tu nu poți singur. Dar împreună putem. Viața Sarei depinde de noi, de fiecare om care citește aceste rânduri și alege să rămână lângă ea. Hai să fim astăzi oamenii care nu întorc privirea. Hai să fim răspunsul la rugăciunea unei mame. Hai să fim șansa Sarei. Pentru că Sara nu mai are timp de mâine. Are nevoie de noi astăzi. Și noi punem suflet tocmai ca ea să mai aibă viață.