Sfântul Apostol Petru – fiul lui Iona si fratele Apostolului Andrei, s-a născut în Betsaida Galileei. Înainte de apostolie numele său era Simon, însă Mântuitorul îl va numi Chifa (piatra): „Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa (care, tălmăcit, însemnează Petru)”. (Ioan 1, 42). După o pescuire minunată pe lacul Ghenizaret, este chemat să devină pescar de oameni.
Mărturiseşte în numele apostolilor dumnezeirea lui Hristos, dar se şi leapădă de Hristos când El este prins spre a fi răstignit. După Înălțarea Domnului, Petru ia cuvântul în adunarea ucenicilor şi alege ca apostol pe Matia în locul lui Iuda. În ziua Pogorârii Sfântului Duh, după predica Sfântului Apostol Petru, s-au botezat trei mii de persoane. Sfântul Apostol Petru a propovăduit în Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mica până în Babilon şi în ultima parte a vieţii, la Roma. În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor, declanșate de către împăratul Nero, după incendierea Romei în anul 64 după Hristos, Sfântul Petru a fost arestat împreună cu Apostolul Pavel.
Sfântul Petru a fost condamnat la moarte și executat prin răstignire pe cruce cu capul în jos (la cererea lui, spre a se deosebi de modul răstignirii lui Iisus Hristos), în anul 67, lângă fostul circ al lui Caligula din afara zidurilor de atunci ale Romei.
Sfântul Apostol Pavel, cunoscut mai întâi sub numele de Saul (cel dorit), s-a născut la Tars, capitala provinciei Cilicia din Asia Mica, din părinţi evrei, cu bună stare materială. Oraşul Tars avea şcoli vestite, la care Saul a învăţat bine din copilărie limba greacă. De la părinţii săi, avea dreptul de cetăţean roman. De foarte tânăr, Saul a mers la Ierusalim, unde avea o soră, mama lui Ioan Marcu, vărul lui Barnaba, spre a se instrui în legea mozaică, la şcoala vestitului învăţat rabin Gamaliel. În timpul activităţii publice a Mântuitorului, Saul trăia la Tars, ca rabin. Auzind vestea marii mișcări produse de predica Apostolilor despre Iisus Hristos, a venit la Ierusalim, unde a devenit persecutor al creştinilor.
Prezent la uciderea Sfântului Apostol Ştefan Întâiul-mucenic (Fapte 7, 58), Pavel este orbit de Iisus Hristos Însuși pe drumul Damascului (Fapte 9, 1-22). Aflat de Apostolul Anania, în urma unei vedenii dumnezeiești, Saul își regretă faptele și este botezat de Anania. Curând după convertire, Saul și-a schimbat numele în Pavel, iar mai târziu a fost inclus în ceata Apostolilor. Pavel a propovăduit Evanghelia pe o zonă foarte întinsă, din Arabia până în Spania, atât la evrei cât și la păgâni. Pavel și-a petrecut viața de creștin în suferință și lucrând pentru Hristos, înființând și organizând Biserici pretutindeni.
A atins o așa stare de îmbunătățire încât spune Bisericii din Galatia: „nu eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2, 20). Descrierea călătoriilor misionare ale Sf. Apostol Pavel și epistolele lui către Biserici, formează o parte importantă a Noului Testament. Sfântul Ap. Pavel a fost martirizat împreună cu Sf. Petru, în timpul împăratului Nero, prin decapitare.
