COPIII ÎNTR-O LUME FĂRĂ VIOLENŢĂ!

Un copil crescut într-un mediu în care bătăile fac parte din rutina zilnică, va învăţa că “aşa se faceâ€? ÅŸi va aplica acelaÅŸi tratament propriei familii. PuÅ£ini sunt cei care datorită agresiunilor suferite se hotărăsc să evite violenÅ£a, de orice formă, în familiile pe care ÅŸi le formează odată ajunÅŸi la maturitate.

Funcţia principală a familiei, creşterea copiilor, este distorsionată cu largi şi dramatice consecinţe în viitor. Perturbarea acestei funcţii se petrece în general, ca o stare de boală cronică ce se acutizează în momentele evenimentelor de violenţă.

Trauma copiilor care cresc într-o atmosferă de violenţă, chiar dacă nu ei sunt victimele directe, este mai intensă şi cu consecinţe mai profunde şi mai de durată decât în cazul copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor şi neglijării din partea părinţilor.

În atmosfera de violenţă, copilul devine cel mai adesea neglijat, expus tuturor relelor, de fapt rămâne într-o singurătate umplută doar de ţipetele celor din jur.

Copiii care cresc în familii violente dezvoltă comportamente şi o condiţie fizică ce-i face uşor de recunoscut. Ei prezintă:
• Probleme fizice, boli inexplicabile, sunt expuşi la accidente în casă şi în afara casei, au o dezvoltare fizică mai lentă;
• Probleme emoţionale şi mentale: anxietate mărită, simţământ de culpabilitate, frică de abandon, izolare, mânie, frică de raniri şi moarte;
• Probleme psihologice: neîncredere în sine, depresie, comparare cu viaţa mai fericită a colegilor;
• Probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalţi, probleme cu somnul, enurezie, bătăi, fuga de acasă, sarcini la vârste mici, relaţii pentru a scapa de acasă, mutilare, consum de droguri şi alcool, comportament defensiv cu minciună.

Copiii care trăiesc într-un mediu unde violenţa în familie a devenit un mod de viaţă, riscă să fie traumatizaţi atât din punct de vedere emoţional, cât şi din punct de vedere psihologic. Chiar dacă sunt victime ale violenţei în familie sau doar martori, consecinţele îşi pun amprenta atât asupra copilăriei, dar şi asupra vieţii de adult.