Într-un parlament plin aproape ochi s-au adunat politicieni, diplomați, monarhi străini, academicieni șamd, care au aplaudat, cu emoție, discursul singurului șef de stat din al doilea război mondial rămas în viață. Un om care i-a cunoscut pe Churchill, Stalin, Hitler, Roosevelt și alte figuri, pozitive ori ba, dar care îngroașă cărțile universale de istorie.
Nu trebuie să fii fan al monarhiei pentru a-ți dori să ajungi cîteva clipe în preajma acestui om, atît cît o mai trăi, măcar pentru a te putea lăuda peste ani nepoților. O dorință care nu i-a încercat exact pe actualii diriguitori ai statului român, zburătăciți în toate direcțiile precum găinile cînd se apropie uliul. Băsescu pe la Bruxelles, unde nu îl recunoaște nici măcar portarul, Boc pe la Carei, Roberta la Tbilisi...

Văzută de sus, sala parlamentului a prezentat azi un rar spectacol al iertării, al împăcării.

A fost, alături de Rege, Ion Iliescu, al cărui regim l-a oprit cu vehicule militare pe fostul suveran, în sfînta zi de Crăciun a lui 1990, și l-a împins de la spate cu mitraliera pe autostrada București-Pitești, pentru a-l expulza din țară fără a fi apucat să aprindă o lumînare la căpătîiul strămoșilor, la Curtea de Argeș. Readus la Otopeni, Mihai a fost îmbarcat într-un avion românesc, pe motiv că piloții aparatului care îl adusese la București, cîteva ore mai devreme, erau beți și nu mai corespundeau, după care a fost expediat în Elveția, precum un colet.

Același Iliescu, cel care, în aprilie 1992, doi ani mai tîrziu, le explica românilor, în timpul unei vizite prezidențiale la Vaslui, că fostul suveran â€?Nu a plecat decît cu zece vagoane din È›ară, cu trei automobile, adică un â€?prăpăditâ€? de cetățean...Să ne amintim cu ce a venit în È›ară Carol l, cu ce a plecat din È›ară Carol al ll-lea, cu ce a plecat Mihai, È™i acum vor să revină!â€?.

A fost, alături de rege, și Petre Roman, premierul unui guvern care declara, tot pe atunci, că vizita a fosta ilegală și neautorizată, după ce, în aprilie, refuzase să îl primească în țară pe fostul suveran pe motiv că perturbă alegerile din 20 mai.

A fost, alături de Rege, și Radu Câmpeanu, cel care aruncase, în 1992, o pată greu de șters pe obrazul monarhiei cu ideea imbecilă de a-l propune pe monarh candidat la președinție, fără a fi catadicsit să îl consulte măcar, în prealabil.

A fost, alături de Rege, și Mircea Geoană, director, în primii doi ani după revoluție, în Ministerul de Externe, instituția care se încăpățîna să declare că lui Mihai îi trebuie pașaport și viză pentru a reveni în propria lui țară. Iar șeful de la minister al lui Geoană era Adrian Năstase, prezent și el azi, în sală.

A fost și Nicolae Văcăroiu, premierul unui guvern care a declanșat, în iulie 1993, o acțiune aiuritoare în justiție, la Geneva, contra fostului suveran, pentru a recupera 42 de tablouri pe care acesta le-ar fi furat din România, proces pe care, desigur, l-a pierdut cu brio, făcînd și țara de rîs.

Au fost, în sală, care de transmisie și reporteri ai TVR, instituție care, acum 19 ani, era să concedieze un realizator de excepție, Radu Coșarcă, doar pentru că acordase prea mult timp, într-o emisiune, vizitei regale în România, de Paști.

În fine, vor fi fost în sală, probabil, mulți alții care au avut ceva împotriva familiei regale, înainte ori după revoluție, dar care au înțeles, finalmente, că vremurile s-au schimbat și că e inutil să te lupți cu simbolurile și legendele, pentru că înfrîngerea e garantată.

Nu au fost, însă, cum spuneam, Traian Băsescu, mult prea mărunt în schemele primului an post-decembrist pentru a-și bate capul cu problema regală, și nici Boc, care învăța pe brînci pentru sesiune, la facultatea de drept, ori Roberta, care împletea, în 1990, activitatea de liceană cu cea de proaspătă fesenistă, la 15 ani. (Cît despre Patriarh, el are o scuză: o importantă ședință de Sinod, la care s-au prezentat, probabil, graficele cu evoluția afacerilor Bisericii pe timp ce criză. E cam singurul lucru care pare să îl intereseze pe actualul cap al BOR)

De ce a boicotat puterea discursul Regelui?

Nu e greu de explicat: ei știu că, oricît de popular ar fi fostul suveran, există un important segment de populație care respinge ideile monarhice, așa că au făcut tot posibilul să dea un semnal electoral (chiar dacă bădărănesc) tocmai către respectivul segment. De dragul acelorași interese electorale, la urma-urmei, familia Băsescu a dansat de gît cu �regele� Cioabă și alți �monarhi� țigani, care nu l-au trădat pe Antonescu, ci doar cablurile de cupru de pe calea ferată.

Nu e greu de explicat, într-adevăr!

Dar, e greu de acceptat modul josnic în care, de dragul captării bunăvoinței cîtorva resentimentari corijenți la istorie, exponenții de vîrf ai nației au făcut un joc �de glezne� chinuit, demonstrînd încă o dată lumii întregi cîte parale ne face pielea. (Bogdan Tiberiu Iacob)

Sursa: Inpolitics