Copiii, un grup destul de numeros, s-au adunat cu mic cu mare, bucuroși că pot participa la acest proiect de voluntariat, că pot sta de vorbă cu bunicii și pot să le mai aline bătrânețile, bolile, necazurile și neajunsurile. Au fost coordonați în această ,,aventurăˮ de către voluntarii Epure Violeta, prof. de limba română, Botez Alexandra, secretara comunei Viișoara, Bahrin Denise Layla, învățătoare la Viișoara Mică, Epure Cristian Giani, referent social, Ceică Cristina Luminița, consilier educativ. Părinții susțin acest proiect, sfătuind copiii să vorbească frumos cu bunicii, să aibă răbdare cu ei, să-i ajute atunci când au nevoie.

Bunicii, unii mai în putere, alții de abia se puteau deplasa, au rămas surprinși să vadă atâta lume în curtea lor. Nu înțelegeau, la început, de ce opresc cele 4 mașini la poarta lor. După prezentarea proiectului nostru își deschideau sufletul și inima, parcă înfloreau și parcă mai întinereau cu ceva ani. Ne-au povestit greutățile cu care se confruntă, faptul că nu au copiii și nepoții aproape ,,că ei vin, dar vin mai rar că-s departe, maicăˮ. Așa că noi, voluntarii ne-am transformat, pentru câteva momente, în copiii și nepoții lor. Le-am strâns mâinile, i-am mângâiat și le-am dus o masă caldă. Copiii au avut parte și de o lecție de folclor, pentru că, una dintre bunici ne-a prezentat întreaga casă plină de cusături și țesături, explicându-ne termeni precum ,,a nividiˮ sau ce înseamnă măsura de ,,un cotˮ.

Una dintre bunicuțe a insistat să intrăm în căsuța ei, o căsuță cu o cameră și o verănducă, fără lumină, dar bucuroasă că o are pentru că, ne-a povestit ea, cealaltă i-a luat foc.

Ca și celelalte vizite și aceasta din urmă și-a pus amprenta asupra noastră determinându-ne și mai mult să ne continuăm proiectul cu speranța că și alți voluntari ni se vor alătura.

Consilier educativ, prof. Ceică Cristina Luminița