„Privind lumea de aici cu alt ochi, dincolo de mormânt (procedeu convenţional, utilizat cu mare virtuozitate de autori ca Chateaubriand sau Machado de Assis), Lucian Alecsa izbuteşte să scrie cea mai bună carte a sa de până acum. Şi asta deoarece experienţa concretă, de viaţă trăită, e transfigurată ingenios, astfel încât, ceea ce părea, la început, un banal jurnal de sanatoriu devine, treptat, o naraţiune fantastic-vizionară, de tip gogoliano-kafkiano-bulgakovian, cu accentuate note satiriceâ€?, arată Antonio PatraÅŸ într-un comentariu pe marginea cărÅ£ii.

Născut din suferinţă romanul a constituit poate tocmai calea evadării din realitatea zguduitoare, a reprezentat un refugiu pentru autor. „Am continuat să scriu, era singurul lucru care îmi rămăsese�, relatează scriitorul, citat de Botoşăneanul, care îşi începe astfel cartea: „viaţa nu-i decât o petală din infinita corolă a dumnezeirii. Cum am venit, aşa trebuie să şi plecăm�.