Mihai Ungureanu nu a fost lovit peste degete de la investire până acum de către opoziție, dar a început să încaseze lovituri zdravene de unde nu se aștepta nimeni, respectiv de la cel care l-a numit în funcție.Reamintim că la doar două zile după ce noul premier anunța la TVR că nu se pune problema unei majorări de salarii, dar că se gîndește serios la reducerea CAS, a ieșit președintele cu un discurs în care spune exact pe dos. Stupoare maximă pe toată linia. Ca să fie sigură lumea că nu altceva a vrut să spună, șeful statului revine cu un amănunt și mai năprasnic, anume că majorarea de salarii putea fi făcută, la o adică, încă din ianuarie.

Același Băsescu o laudă pe Elena Udrea, cel mai eficient absorbant de fonduri europene din guvern, la cîteva zile după ce Ungureanu îi dăduse blondei peste nas în chestiunea bazinelor de înot preconizate de ministerul Dezvoltării. â€?Nu suntem o È›ară de înotătoriâ€? spunea MRU, fiind nu doar critic, ci È™i sarcastic. Și cu cine? Cu cea mai â€?sacrăâ€? persoană a guvernării Boc.

Același Băsescu îl supune și unei umilințe maxime pe MRU, declarînd la PRO TV că noul premier a fost un fel de soluție de avarie, pentru că adevăratele variante, o serie de tehnocrați de prestigiu, au refuzat pe bandă rulantă. Astfel că a trebuit să recurgă la unul de mâna a doua, pare să sune mesajul subliminal al președintelui, în aceste condiții.

Același Băsescu anunță că a rupt relațiile cu „imorala� OMV Petrom, exact cînd opinia publică află că firma austriacă e principalul susținător financiar al familiei Ungureanu.

Și același Băsescu introduce brusc o nuanță importantă în tabloul carierei politice a noului premier: �Pentru a fi candidat la preşedinţie, să spunem chiar independent, Ungureanu trebuie să reuşească ca premier (...) Ar fi foarte greu să ai un eşec ca prim-ministru şi pe urmă să vrei să candidezi la prezidenţiale".
Asta, exact cînd toată presa portocalie făcuse o obsesie din a-l prezenta din zori pînă seara pe MRU drept viitor președinte.

Să o spunem din capul locului: este total ieșită din comun o asemenea evoluție a unei relații presupus strînse între două personaje politice, de tip tată-fiu, în doar 3-4 săptămîni de la promovarea pupilului.

Conflicte președinte-premier au tot fost, dar niciunul atît de rapid, ca să nu mai vorbim că doar tandemul Iliescu-Năstase a mai putut fi suspectat de o asemenea legătură strînsă, înaintea numirii celui de al doilea ca premier. Or, se știe, Năstase a început să aibă divergențe mai severe cu Iliescu abia după vreo doi ani de mandat.

Este, dacă vreți, o diferența similară celei dintre o palmă dată soției după 5 ani de căsnicie și una altoită la starea civilă, imediat după ce s-a pronunțat �Da�-ul de rigoare.

Cum a fost posibil așa ceva? Care să fie explicația diferențelor atît de mari între președinte și premier, și care nu sunt rezolvate discret, prin discuții bărbătești, ci prin spălarea rufelor în discursuri în fața parlamentului ori în interviuri?

Nu știm și probabil că adevărul riguros nu va fi aflat prea curînd.

Dar, ne-am permite să formulăm două ipoteze.

Una este aceea că MRU nu e nici pe departe candidatul ales de Băsescu. Ci un candidat �crescut� și promovat de aceleași forțe care l-au dus și pe Băsescu spre putere. E vorba de SIE, serviciul în care actualul președinte activează ca ofițer acoperit, conform dezvăluirilor făcute acum cîțiva ani de fostul șef al statului, Emil Constantinescu.
....

Citiţi articolul integral pe INPOLITICS