Pe continentul european, schimbarea se face în toate țările, cu excepția Islandei, Belarusului și Rusiei. Schimbarea, însă, nu este simultană în toate țările, din cauza diferenței de fus orar. În unele țări, trecerea se realizează în prima duminică a lunii aprilie.

În România, odată cu trecerea la ora de vară, diferența față de timpul universal (GMT) va fi de trei ore. În restul anului, diferența orară față de ora meridianului Greenwich (GMT) este de două ore.

Ora de vară a fost introdusă în România pentru prima dată în 1932. Până în anul 1939, a funcționat în fiecare an, între prima duminică din aprilie, ora 00,00 și prima duminică din octombrie, ora 1,00 (ora locale). Din 1943, practica trecerii la ora de vară a fost suspendată.

În anul 1979, România a semnat Convenția fusurilor orare iar în anul 1997, prin ordonanță guvernamentală, orarul de vară a fost corelat cu cel practicat în țările UE.

Prin introducerea orei de vară, s-a urmărit să se beneficieze cât mai mult de lumina naturală a Soarelui și să se reducă folosirii luminii artificiale.

Benjamin Franklin a sugerat, în 1784, această metodă într-o satiră în care menționa că s-ar realiza o economie de lumânări prin folosirea luminii de dimineață a Soarelui. Ideea folosirii orei de vară este atribuită neozeelandezului George Vernon Hudson, entomolog, care a susținut că ar avea nevoie de mai multă lumină pentru a studia insectele și a venit cu această idee în 1895.

Schimbarea orei a fost aplicată pentru prima dată în timpul Primului Război Mondial, în 1916, de câteva țări din Europa. Primii care au introdus ora de vară au fost germanii, începând cu anul 1916 (între 30 aprilie — 1 octombrie). Au urmat britanicii, care au introdus ora de vară tot în 1916 (între 21 mai — 16 octombrie), apoi Belgia, Danemarca, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia.

La 31 martie 1918, ora de vară a fost introdusă și în Statele Unite, unde pentru o perioadă mai îndelungată a fost aplicată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, între 3 februarie 1942 și 30 septembrie 1945.

La data de 13 aprilie 1966, Legislativul american a impus respectarea orei de vară la nivel național ("Daylight saving time" — DST sau "summer time") din ultima duminică a lui aprilie până în ultima duminică din luna octombrie. Douăzeci de ani mai târziu, președintele Ronald Reagan a semnat un act federal pe probleme de mediu ce conținea și o prevedere care solicita conservarea energiei și respectarea orei de vară. De atunci, ora de vară a rămas stabilită pe o perioadă de șapte luni, între echinocțiul de primăvară și cel de toamnă.

În prezent, ora de vară este folosită în 70 de țări din întreaga lume, dar nu toate au aceleași perioade pentru schimbarea acesteia. Există multe state care au introdus doar experimental ora de vară. China a utilizat-o în perioada 1986-1991. Alte țări au renunțat recent la modificarea orei: Argentina (2009), Bangladesh (2009), Egipt (2010), Belarus (2010), Armenia (2011), Rusia (2011), Haiti (2012). De asemenea, țările ecuatoriale și tropicale nu aplică ora de vară, deoarece durata zilei este egală de-a lungul anului.