Stimaţi colegi,

Acum câteva săptămâni, la susţinerea unui proiect de lege iniţiat de Ministerul Muncii, reprezentantul Guvernului şi-a prezentat punctul de vedere şi a plecat. Am avut mai multe observaţii şi întrebări legate de acel proiect, dar m-am văzut nevoit să vorbesc unui fotoliu gol. Cum majoritatea Puterii funcţionează, proiectul a fost votat, fără să fie lămurite multe aspecte esenţiale din respectivul act normativ.

Pornind de la acest simplu exemplu, unul dintre multe altele, avem imaginea de ansamblu a relaţiilor Legislativ – Executiv. Este evident că Guvernul sfidează Parlamentul, nu numai prin imixtiunea repetată în procesul de legiferare, nu numai prin escamotarea diverşilor paşi pe circuitul legal şi normal al unui proiect de lege, ci chiar şi atunci când are de susţinut, în plenul Parlamentului, un proiect de lege.

Părerea noastră nu contează şi prezenţa noastră devine inutilă. Mă întreb, chiar, pentru ce ne mai numim, conform Constituţiei, „organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţăriiâ€??!?

Eu consider că Parlamentul este expresia concentrată a României, pentru că fiecare dintre noi are votul miilor de români care ne-au trimis aici, să-i reprezentam cât mai bine. Aceştia nu pot exprima direct ceea ce simt şi cred, dar pentru asta suntem noi aici. Nemulţumirea şi revolta lor se simte, însă, în tot, inclusiv în aversiunea faţă de noi, parlamentarii, care suntem obligaţi să le reprezentăm interesele. Din păcate, constatăm cu toţii, că instituţia cea mai reprezentativă a României se bucură de cea mai mică încredere. Este un nonsens ca instituţiile publice, ai căror reprezentanţi sunt numiţi, să se bucure de o mai mare încredere în ochii oamenilor, pe banii acestora.

Mi se pare mie sau Executivul, care este numit, nu dă socoteală în faţa cetăţenilor, aşa ca noi, parlamentarii? Şi, peste toate acestea, are o atitudine atât de ireverenţioasă la adresa instituţiei legiuitoare a ţării. În faţa acestui comportament nu pot să înţeleg de ce nu luăm toţi atitudine?! De ce lăsăm chestiunea responsabilităţii noastre pe ultimul loc? Şi, mai important, de ce pretindem respectul românilor, când noi nu ştim să ni-l acordăm unii altora?

Atitudinea membrilor Guvernului pleacă de la această lipsă de consideraţie faţă de reprezentanţii naţiunii şi practic faţă de cetăţenii acestei ţări, iar noi asistăm pasivi cum credibilitatea noastră se erodează, cum autoritatea ne este ştirbită, fără niciun fel de reacţie.

Guvernul ignoră românii, atunci când ne ignoră dreptul la o părere legată de legile acestei ţări, dar asta nu pare să-i deranjeze pe colegii parlamentari de la PDL, care acceptă una după alta sfidările Executivului, ba chiar aplaudă intervenţiile jignitoare la adresa noastră. Atitudinea pasivă şi mascată în masa amorfă a parlamentarilor puterii este o parte din vină, aceştia fiind complici la toate deciziile luate de actualul Guvern. Statutul nostru este onorant, stimaţi colegi, dar mi-ar plăcea să-l onorăm la rândul nostru cu responsabilitate şi atitudine conformă cu prevederile constituţionale.

Nu pot să nu mă întreb, aşadar, ce pretenţii să mai avem de la cei care ne privesc, de acasă, când noi nu ştim să ne respectăm şi să fim responsabili ?

Vă mulţumesc.

Senator Gheorghe Marcu

PSD BotoÅŸani