Pentru că de un an de zile, Dorohoiul s-a împărţit în două: sinistraţi şi nesinistraţi.

Scriam cu ceva timp în urmă nişte impresii pe care le-am trăit în acele zile blestemate, dar nu credeam că voi simţi nevoia să mai scriu şi rândurile ce urmează. Mărturisesc faptul că sunt mâhnit de felul în care unii dorohoieni de-ai mei înţeleg să scoată bani. Pentru că aceasta este expresia: să scoată bani, din orice: din ameninţări infantile cu votul pe care nu îl vor da, din revolta împotriva vecinilor care au primit mai mult decât aveau nevoie (revoltă care nu a încolţit decât acum, de când au aflat de posibilitatea “umflării â€? sumei de 3000 de lei de la Guvern), din tot felul de alte motive mai mult sau mai puÅ£in puerile.

Ca să mă fac mai bine înţeles, voi reaminti, dacă mai era nevoie, că discutăm despre un grup de sinistraţi cărora nu li s-au reconstruit case, beneficiind doar de reparaţii. Foarte interesant este şi faptul că aceştia nu au altă problemă decât cu decizia Guvernului de a mai aloca celor cu case demolate o sumă de bani. “Păi dacă ălora le dă, de ce nu ne dă şi nouă?�

Două întrebări am pentru aceste persoane revoltate: cum ar fi reacţionat dacă s-ar fi aflat şi ele în situaţia de a li se demola casa? Şi cum ar fi reacţionat dacă s-ar fi dat acei bani doar sinistraţilor cu case în reparaţie, că de, la ceilalţi le-a făcut case noi?

Una peste alta, toţi trebuie să înţeleagă un singur lucru: nici Guvernul, nici Primăria nu aveau obligaţia de a le da ceva. Dar în condiţiile în care factorii de decizie au considerat că ar fi uman să aloce anumite fonduri pentru a ajuta, atunci cu toţii ar trebui să spună un “bogdaproste� şi să-şi vadă de treabă. Nu de altceva, dar pentru distrugerile produse de calamităţi există în România societăţi de asigurare. E adevărat, alea nu dau nimic pe degeaba...

Nu ştiu de ce, dar după 20 de ani de la Revoluţie, când ne făceam de râs aruncându-ne prin praf după nişte pixuri aruncate din maşini cu “ajutoare� din Olanda, parcă nimic nu s-a schimbat. Ne batem pe conserve, pe detergent, pe ulei, ne batem pe orice, numai să ne batem… Degeaba a făcut Udrea dintr-o frunză brand de ţară, pe noi ne reprezintă cel mai bine “capra vecinului�. O capră care nu vrea decât “subvenţii�, indiferent sub ce formă. Desigur, cea mai bună formă e cea a “ajutoarelor�.

E trist, dar adevărat. Oamenii sunt supăraţi că au băgat bani în propriile case. De ce oare consideră ei că ar fi trebuit să vină altcineva să o facă? Cu ce se deosebesc aceşti sinistraţi de nesinistraţii din Dorohoi, care sunt bolnavi de cancer, dau toţi banii pe medicamente şi neavând cu ce să-şi plătească ratele la bancă se văd evacuaţi din locuinţă? Lor cine le dă “ajutoare�? Dar cei care nu mai au nici statutul de şomer şi nu mai ştiu ce să mai facă pentru a-şi cumpăra o pâine, ei ce să facă? Lor nu le aduce nimeni mâncare la domiciliu, aşa cum li s-a adus sinistraţilor revoltaţi.

Oameni buni, reveniţi-vă! Cu bune, cu rele, viaţa merge înainte. Cât de puţin aţi primit fiecare în parte, dar aţi primit. Deşi, repet, nimeni nu era obligat să vă dea ceva!

Din păcate nimeni nu poate primi totul. Dacă aţi avut „norocul� să fiţi mai puţin afectaţi decât alţii, mulţumiţi-i lui Dumnezeu. Iar dacă vi se pare că sunteţi nedreptăţiţi, gândiţi-vă la nesinistraţii care fără a avea vreo vină, trăiesc în condiţii mai grele decât voi. Ca să nu mai vorbesc de cei care, în timpul războiului au lăsat totul şi au luat viaţa de la capăt. Şi pe care nu i-a ajutat nimeni. Şi mulţi dintre ei sunt părinţii şi bunicii voştri. Şi de la care n-aţi învăţat nimic...

Nu vreau să fiu înţeles greşit, dar cred că tupeul se ascute odată cu apropierea alegerilor. E un semnal destul de pesimist, pentru că dorinţa de a primi “ceva� s-a transformat în mod de viaţă. Mă gândesc cu groază ce vor vota unii dintre noi: omul, partidul sau puiul congelat? Nu de alta, dar pentru sărăcia în care am ajuns nu a ieşit nimeni să protesteze… Noroc cu inundaţiile…

Dacă ştia Buhaiul ce rahat lasă în urmă, cu siguranţă şi-ar fi schimbat cursul…

Autor: Vuvuzela